Hipnoza si Realitate

Cum fac eu citirile Tarot

In primul rind nu pot sa fac citirile la orice ora din zi si din noapte. Adica nu pot citi cind sunt bolnava, nu pot citii cind copii ma innebunesc cu nevoile lor sau cind sunt suparata sau nervoasa. Am nevoie de o stare speciala in care stiu ca pot sa fac citiri. Adica sa fiu linistita sufleteste ca sa pot deveni un canal pentru informatie. De asemenea prefer sa am biroul liber de alte lucruri ca sa pot sa imi întind liniştita cartile.

Apoi intru intr-o transa usoara. Fiind hipnotist pot sa obtin aceasta stare imediat cind doresc asta. Imi imaginez ca sunt clientul pentru care citesc si cer ajutor lui Ka sa pot sa selectez cartile si sa fac interpretarea.

Tai cartile si le intind pe masa.  Citesc prima intrebare si decid cite carti sa trag ca sa aflu raspunsul la intrebare. Ma uit la carti si cartile imi „semnalizeaza” care sunt acelea potrive cu raspunsul. Semalizarea vine cite o data prin faptul ca dosul cartilor imi apare mai luminat sau mai intunecat. Cite o data cartile imi vorbesc si imi spun de exemplu ca daca o trag pe ea raspunsul care il da clientului o sa il supere si ca are si alta alternativa. Cite o data cartile se ascund una dupa alta si asta are o interpretare diferita.

Dupa acea interpretez cartile dupa intrebarea pusa. Daca cumva sunt nesatisfactuta de raspuns, mai trag o carte. Intotdeauna ii spun clientului ceea ce fac, pentru ca s-ar putea ca raspunsul primit sa nu aibe inteles pentru mine dar sa aibe inteles pentru client. In tot acest timp in care am facut si transcris citirea sunt in transa.

Dupa ce am terminat citirea, curat mental cartile, le spun mental ca le iubesc si le multumesc pentru citirea facuta clientului.

De cind citesc? Pai primul lucru care l-am invatat la Faculatea de Textile Iasi a fost sa citesc in carti si in cafea. Mi-a prins bine in orice caz. Eu vin dintr-o regiune (Bistrita) din Ardeal unde sa pui copii sa vada in apa neinceputa ce s-a intimplat ceva era un lucru normal. Tin mine si acum, aveam 7 ani si cu un grup de copii ne-am uitat intr-un ciubar cu apa, acoperiti cu un ceasaf sa spunem ce vedem in apa. Nu stiam ce trebuie sa vedem dar am vazut cum au fost furate bijuterii de catre o femeie (lucru care s-a confirmat ulterior). La 10 ani umblam cu  Cartea Destinului sub brat si le spunem vecinilor ce destin au sau ce vor avea. Imi aduc aminte de socul avut cind i-am citit unui baietel deapre faptul ca s-ar putea sa aibe defect la degetele de la picioare. El si-a scos soseta si mi-a aratat ca doua degete de le picioare ii erau lipite din nastere.

Pentru mine era normal sa ies noaptea din corp si sa umblu afara din casa. Senzatia de fericire, beatitudien era asa de mare cind plecam afara din corp. Stiam ca nu trebuie sa plec departe dar libertatea aceea de citeva secunde sau minute afara din corp era ceva pentru care nu am cuvinte sa o pot descrie.

Am eu ceva mai special decit ceielalti? Nu cred, eu cred ca fiecare are experientele lui mistice, paranormale. Doar ca unii nu le dau importanta asa cum le dau eu importanta. Pentru mine paranormalul este inca o lume fascinanata care asteapta sa fie descoperita. Pentru altii este o pierdere de vreme.